Tămăduirea noastră înseamnă și tămăduirea lor

Domnul a îndreptat și sfințit șirul strămoșilor Săi. În chip asemănător, fiecare dintre noi, dacă urmăm lui Hristos, ne putem îndrepta pe noi înșine în ființa noastră individuală, restaurând chipul lui Dumnezeu în noi printr-o căință totală, și făcând astfel putem ajuta la îndreptarea strămoșilor noștri; și, în virtutea unității ontologice a neamului omenesc, tămăduirea noastră înseamnă și tămăduirea lor. Suntem atât de legați între noi, încât omul nu se mântuiește doar pe sine însuși.  (Arhim. Sofronie Saharov, Rugăciunea – experiența Vieții Veșnice, Editura Deisis, p. 91)

Esența păcii

Dacă ne măsurăm calitatea vieții nu prin suma senzațiilor psiho-fizice plăcute, ci prin extensiunea
conștiinței pe care o avem cu privire la realitățile universului, și, mai cu seamă, la Adevărul Dintâi și Cel de pe Urmă, atunci vom înțelege ce anume stă în spatele cuvintelor lui Hristos: ”Pacea Mea v-o dau”, spuse ucenicilor cu câteva ore înaintea morții Sale pe cruce. Esența păcii lui Hristos stă în cunoașterea desăvârșită pe care o avea despre Tatăl. Tot așa se întâmplă și cu noi: dacă cunoaștem Adevărul Veșnic, toate chinurile acestei vieți vor fi îndepărtate la periferia existenței noastre, în timp ce lumina vieții ce purcede din Tatăl va domni înăuntrul nostru.  (Arhim. Sofronie Saharov, Rugăciunea – experiența Vieții Veșnice, Editura Deisis, p. 78)